Feb
24,2015
Dragobetele traditional se sarbatoreste pe 24 februarie, in preajma zilelor Babei Dochia si a echinoctiului de primavara.
In mitologia populara, Dragobete este protectorul si aducatorul iubirii in casa si suflet. Dragobetele mai poate fi intalnit si sub denumirea de “Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o insoteste pe Baba Dochia in calatoriile prin munti, dar reprezinta si o figura pozitiva, simbol al primaverii.
O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Navalnic, in folclor fiind raspandita ideea ca Maica Domnului l-a transformat in aceasta pe Dragobete deoarece el a incercat, din nesabuinta, sa-i incurce cararile.
In vremurile de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga, de Dragobete, zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.
Ziua de 24 februarie este pusa sub semnul iubirii, al insotirii, al cifrei doi. Pana si pasarile daca nu se imperecheaza astazi “raman stinghere tot anul” sau, “nu se mai pot imperechea si umbla ciripind din loc in loc, pana mor”. E o zi prielnica inceputurilor, caci “orice lucru pornit azi merge cu spor”, o zi speciala si o zi “prag” intre iarna si primavara in care se leaga fratii de cruce, se culeg primele flori, se aprind jocuri ritualice, iar fetele, urmarite de baieti, se lasa prinse si sarutate.
“Dragobetele saruta fetele”, iar noi… le umplem bratele cu flori!